Te-am scuturat de fruct
până la haina ruginie...
Am scrijelit pe cerul tău
un ram de lumină, pe care
s-a așezat o pasăre ghemuită.
Mai zboară frunze rătăcite
din inele de timp.
Vezi că te-nramă culoarea!
O mirandolină mi-e inima în tine!
Din ani și până-n sevă, am mușcat
rodul întomnării muzicii în
nocturna ochilor tăi și-am plâns
de-o bucurie inefabilă.
Căci nu știu ce-i nefericirea dacă
nu-mi ești răspunsul ce-mi
înghite miracolul întrebării!
Sesam, deschide-te!
Numai lucesc ochii mei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu