Stamate Constantin: Versuri

Iluzii reci (1) Îți trimit sărutul lacrimii Să vadă calea răsăritului de foc. Tăceri vulcanice, Cred neștiute De un suflet ca al tău. Iar pleci, Nu mai pot să-ți zic, „Mulțumesc!" Căci tu iar pleci, Doar ca roua mugurilor iluziilor reci…

Iluzii reci (2)

Zorii de ziuă se revarsă,

Prevestind un soare mândru

Ce roșește-n roua dimineții.

Se-nalță iar cu raze vii

Ce săruta orizontul auriu,

Scoțând doar fumuri cenușii

Din trupul tău ofilit.

Iluzii reci (3) Întoarceți tremurătoarea umbră Spre apusul de soare, Ce pururi mă apasă. Cu jalea-ți pătrunsă În valurile de smarald Nu mă privi-ntrebătoare, Căci în preajma ta Eternul ăsta zbuciumat, Bătut veșnic de vânturi O să re-nvie-n mine Și dragostea ce moare.