Victoria Iuga: Portret de scriitor

 Născută la 01.02.1956 în Chișineu-Criș jud, Arad

Domiciliul: Oradea, str. Izvorului nr. 10/C, jud.Bihor. tel 0771671146,
Stare civilă: căsătorită cu dr. Iuga Dănuț-medic veterinar, cercetător științific,
licențiat și în științe juridice, specializarea Drept.
Avem doi băieți, de la fiecare trei copii, deci șase nepoți, trei fete și trei
băieți și o strănepoată de doi ani!
Studii: Școala generală clasele I-VIII în Chișineu-Criș,
Liceul Economic din Arad, promoția 1975,
Facultatea de Științe Economice la Timișoara, promoția 1980
Ocupația: economistă la Stațiunea de Cercetări Agrozootehnice Oradea( 1980-1990
feb.), economistă la Banca Agricolă Oradea ( 1990 feb- aug.1999), și director
economic la SC Crișana SA( aug 1999- oct.2020)
Debut literar: o trilogie.( despre: destin, viață și iubire)
1. Viața mea, ca o poveste ( 18.01.2021), 2.Fete și destine ( 09.09.2021), 3. Băieți
și destine ( 26.01.2022)

VARA EMOȚIILOR

VARA este anotimpul meu preferat, indiferent ce ne oferă: ploaie, soare
caniculă cât poate, că eu o pot duce și îmi place, o suport cu drag, față de
anotimpurile friguroase, cu zile reci când îmi iau nouăzecișinouă de cojoace.
EMOȚIILE le simțim cu toții, le avem cu toții. Ele sunt niște sentimente,
reacții de scurtă durată ce apar din diferite motive și pot avea o intensitate medie,
mare. Dar, ele, pot avea consecințe bune sau mai puțin bune asupra organismului
uman. Pot fi plăcute, mai puțin plăcute, uneori șocante putând crea chiar panică
sau mai rău. Dar nu gândim la rău că este vară!!.
Mă gândesc că o emoție fie ea cum o fi, bună, mai puțin bună, eu aș primi-o
cu mare plăcere vara. Dacă ar avea loc iarna, chiar bună să fie emoția mie nu
mi-ar plăcea.
Dar acum doresc emoții de vară, că numai faine pot fi .
Această ,, VARA EMOȚIILOR,, a început pentru mine în ,, prima vară,, la data
de 14-15 mai 2022 la Baia Mare cu ,,VARA IUBIRI,, când am avut onoarea și
plăcerea să-l cunosc pe dl.Roșiianu Romeo , director la editura ECREATOR, și pe
colaboratorii săi. Atunci am apărut în antologia VARA IUBIRII. Iar momentul
când am primit diploma cu ,,Premiul Ambasador al frumosului, , cu ocazia
Ediției a IV- a a Festivalului (Inter)Național de literatură ,, Doamnele metaforei,, și
,,Premiul pentru Prietenie și Artă,,( în memoriam Octavian Butuza), cu ocazia
Ediției a XI-a a Festivalului (Inter)Național de literatură ,,e Creator,, a fost superb și
foarte emoționant! Acestea au fost niște emoții frumoase cu care a început
,,prima vară,, din acest an. Sunt fericită și plină de recunoștință, tuturor!
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Îmi amintesc o emoție frumoasă când m-am îndrăgostit de omul meu. A fost
o dragoste la prima vedere, întâlnire, privire. O dragoste care a rămas exact ca la
început și împlinește acușica 47 de ani în data de 09. august!
Ce frumos!!MULȚUMESC! !MULȚUMESC! MULȚUMESC!
Emoție frumoasă la prima plimbare cu omul meu, prin oraș, mână în
mână, când mi-a dat o bomboană, ne plimbam, povesteam, habar nu am ce.
La un moment dat mă întreabă:
- Ai terminat bomboana? Eu credam că mai dorește să mă servească cu alta și
răspund:
- Nu am terminat-o! De ce?
- Că vreau să te sărut!
Vă puteți închipui, emoția ce am simțit-o eu? Fluturii ce îi aveam eu în stomac?
Dar a venit primul sărut, când ne-am atins dinții, după care am început a râde
amândoi. El, istețul meu iubit, a văzut că eram începătoare, nepricepută ( de parcă
el era mai breaz), a spus pentru încurajare:
- Lasă, că ne vom învăța noi!
Apoi, a urmat sesiunea lui de examne și nu ne-am mai văzut o lună. Fiind student
la Timișoara, venea cu trenul doar la două- trei săptămâni. Între timp ne scriam
scrisori.
Eu aveam vara, examenul de bacalaureat.
Până atunci, am mai trecut și prin emoția ,,începutului,,. Era prima dată pentru
amândoi. După care emoția cererii în căsătorie:
- Eu te iubesc foarte mult, ești a mea și doresc să fii soția mea. Tu vrei să fiu
soțul tău?
- Sigur, că și eu te iubesc și te vreau de soț, dar eu am bac-ul in iunie și nu
știu....părinții mei, mai ales tata care a fost foarte dur cu mine în ce privesc
băieții. NU mi-a dat voie cât am fost la liceu să mă întâlnesc cu niciunul.
Îmi tot spunea că doar în anul patru am voie să mă văd cu un băiat pe care
îl pot duce acasă să îl cunoască el, neapărat!
- Lasă pe mine, că vorbesc eu. Mă bucur că a fost dur tatăl tău cu tine.
- Te bucuri pentru tine!(am gândit doar) . Bine, vorbește cu părinții .
Părinții mei l-au plăcut de la petrecerea unde am fost cu toții, iar pe mine
după aceea, m-au văzut îndrăgostită tare! Și prima plimbare prin oraș a fost cu
aprobarea tatălui meu.
Vorbește iubitul meu cu părinții mei, eu ascult cu mare emoție:
- Vreau să vă spun că eu iubesc mult pe fata dumneavoastră și doresc să îmi
fie soție, dacă doriți și dvs!
Mamei îi luceau ochii, lacrimi de bucurie, emoții frumoase, dar tata zice:
- Bine, copiii mei, văd că vă iubiți, dar, tu fiind student, nu vreau să stați mult
timp logodiți. După ce termină fata mea bac-ul, eu vă fac logodna aici la
casa noastră iar după o lună, că atât îmi trebuie mie să organizez nunta , tot
aici, fac un cort mare pe grădina noastră, că știu eu cum sunt tinerii!
Gata, toți au fost de acord. Au început vizitele părinților. El avea în satul vecin
orașului meu doar pe mama și bunica lui,( mama mamei).
Îmi amintesc cu drag prima întâlnire cu ele, când eu cu părinții mei ne-am dus
la ei în sat cu bicicletele, iar iubitul meu ne-a așteptat la colțul străzii.
La intrarea mea în curtea lor , cu cât drag am fost întâmpinată de cele două
femei din viața iubitului meu, o să îmi rămână veșnic în memorie, ce emoții
frumoase au fost, pentru toți, cum m-au acceptat și ele din toată inima, văzând
probabil cât de fericit și iubit este copilul lor.
Fericire, emoții și iar fericire!!
După ce ne-am căsătorit, într-o vară călduroasă,
Eu am rămas un an cu bunica și mama soacră .
Îmi doream să fiu cu el, asta îi spuneam mereu,
Dar istețul meu, m-a pus să învăț, să dau la facultate
Dacă îmi doresc să fim împreună,
Și am reușit!
Fiind amândoi studenți, noi mult am și-nvățat
Să avem note bune, ce contau la repartizat.
Nu doar am învățat, ne-am iubit și distrat un pic.
După primul meu an de facultate,
Într-o vară, o emoție mare ne-a-ncercat!
Când îl aduc pe lume pe Niel, primul nostru băiat.
Copil, mult dorit de noi dar și de părinți așteptat.
Niciun bai, ziceau părinții, pe nepot îl creștem noi,
Până voi terminați școala, apoi îl luați cu voi!
Exact așa s-a și-ntâmplat, când omul meu emerit
A luat repartiția la o unitate de elită, unde și eu am venit!
După șase ani de muncă în acea unitate bună,
O altă emoție mare, a venit tot în plină vară,
Când îl nasc pe Tinu al doilea nostru băiat
Care de noi, de frate și bunici, mult era așteptat!
În atâția ani împreună, noi mult ne-am iubit, am muncit,
Emoții vara au fost multe, care ne-au plăcut.
Am știut să le primim, mai ales pe cele bune,
Iar cele mai puțin plăcute, noi, afară le-am poftit!
În casa noastră au mai venit, multe emoții
Dar cele mai frumoase au fost cele în plină vară,
Când băieții noștri ne-au spus că se însoară.

Acum la a doua tinerețe, cu casa plină de nepoți,
De la fiecare băiat al nostru, câte trei,
În gălăgia lor frumoasă, în jocurile lor,
Este MINUNAT! Doar este VARA EMOȚIILOR!

Cum am început a scrie,
Vă spun ca-ntr-o poezie:
Destinul este scris în stele?Viața ne este dată-n Dar!
Iubirea este singura ce poate, doar ea, să le ducă toate!
Destinul, viața și iubirea, mereu, mereu m-au fascinat.
Dar, cum să scriu eu despre ele? Întâia dată, în prima carte,
Pe pielea mea am încercat, dar nu doar a mea,
Că și omul meu e băgat, și ce frumos am debutat!
Apare cartea ca o Mare Veste: VIAȚA MEA, CA O POVESTE!
Apoi, am dorit mai multe, și mereu m-am întrebat:
De ce doar eu să fiu în carte?
Băieți și fete, am luat din prima carte,
De la Birtul din cartier, și din altă parte,
Apoi, cu toții s-au pus pe povestit: Destinul, viața și iubirea
Pe care ei și le-au trăit! Și iaca așa, în cărți s-au pomenit!
Vin fetele cochetele, se pun frumos pe povestit
Destinul, viața și iubirea, pe care ele le-au trăit.
Au povestit atât de bine, că apare și cartea lor:

FETE ȘI DESTINE!

Băieții nu se lasă la fete, se pun și ei la povestit
Exact așa cum au trăit, destinul, viața și iubirea
Nu se mai duc la pescuit, dar, povestesc atât de bine
Că apare și cartea lor: BĂIEȚI ȘI DESTINE!
După ce cărțile au apărut, și au fost citite,
Apar recenzii și păreri frumoase.
Eu nu mă pot abține, până nu le trec pe toate
Într-o altă carte: Bucurii la a doua tinerețe!
La titlu nu mult am gândit, că a fost simplu de găsit!!
Ce am dorit eu să rețineți, citind aceste cărți?
Că destinul, chiar dacă e de căpătat,
Pentru viață și iubire, trebuie, musai luptat!
Dar, și mintea folosită, care este o minune,
De la Dumnezeu lăsată!

VIAȚA MEA, CA O POVESTE 

Este cartea de suflet, a mea și a omului meu, unde am povestit viața noastră
în cei 45 de ani împreună ( în 2020 când am scris cartea). O viață cu de toate cum
are fiecare, bune-rele, ușoare-grele. Tema, așa cum am spus mai sus: destinul,
viața și iubirea!
Ce reiese din poveste, este IUBIREA. Din toate zbaterile, alergătura tinereții,
din fiecare întâmplare ivită, se poate observa , această iubire a noastră, care a
existat de la început, a fost cu noi mereu, în sufletul nostru, în casa noastră și
care ne-a ajutat să trecem cu bine peste toate obstacolele ivite în calea vieții
noastre.
Timpul nostru împreună noi nu îl măsurăm în ore sau ani ci în
imensitatea și intensitatea trăirilor noastre, dar și prin măreția realizărilor
noastre, ce lăsăm după noi.
Așa cum spunea R.W. Emerson: ,,Nu urma calea unde te duce drumul. Mergi mai
degrabă acolo unde nu există nicio cărare și lasă o urmă,,!
Și nu puține sunt urmele lăsate de noi, printre care și cărțile noastre dragi.
Toate se găsesc în această carte, care până acum ( din 18.01.2021-27. iun.2022)
a fost tipărită în 600 exemplare. Mult, puțin, contează că este și se dorește să fie
citită. Pentru asta sunt recunoscătoare tuturor cititorilor, că
fără ei, noi scriitorii ne-am scrie și citi singuri!
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! Tuturor, oamenilor de bine!
Cel mai sugestiv, vă pot introduce în carte, chiar dacă mă repet, astfel:
Aici, în această carte, am pus tot ce mi-am amintit,
De când eram copilă, până ce- am îmbătrânit!
Dar eu nu-i zic ,,bătrânețe,, ci, a ,,doua tinerețe,,!
Eu de mică am învățat de la ai mei părinți,
Că nimic nu pică din cer, pentru orice, trebuie trudit!
Ai mei părinți, nu aveau carte,
Dar mult ei au muncit și s-au stăduit,
Copiii lor să facă școli înalte, și dorința lor, s-a-ndeplinit!
După ce liceul eu l-am terminat, alesul mi l-am găsit
Un om bun și iubitor, cu care, de la primul sărutat
Eu, cu el m-am măritat, și la facultate
Amîndoi am plecat!
Ca studenți, noi am trăit o frumoasă poveste
Dar, mult am și învățat, să avem note bune
Care contau la repartizare!
Sigur, nu doar am învățat, ne-am și distrat un pic.
Dar, cum noi, mult ne-am iubit, făcurăm și un prunc.

Niciun bai, ziceau părinții, pe nepot îl creștem noi,
Până terminați voi școala apoi, îl luați cu voi!
Exact așa s-a întâmplat, gata cu distratul și cu învățatul.
A urmat intrarea ,, în pită,,, omul meu, a ales
Repartiția la o unitate de ,, elită,,!
Însă, nu am uitat niciodată, oriunde am plecat,
Să luăm mereu cu noi, iubirea noastră minunată!
Toate câte am primit de la frumoasa viață
Noi, pe toate le-am trecut, cu iubirea noastră!
Apoi, alte câte am avut, sunt trecute toate-n carte.
Tot cu iubire am trecut, cu bine peste toate!
Atâta mai am de spus: să nu uitați, voi cât trăiți,
Că viața trece ca un vis, și e păcat să nu iubiți!
În această carte, a noastră, o numesc de suflet, sunt pomeniți și bunicii,
părinții noștri, ei reprezentând pentru noi, susținerea, mângâierea, dragostea, buna
creștere, cu care am fost înconjurați mereu, nu doar în copilărie și adolescență ci
până când ei, au plecat la cer, au fost întotdeauna aproape de noi și noi de ei.
După prima carte, au apărut alte idei de a prezenta viața, destinul și iubirea
alor noștri, bunici, părinți, mai apoi, copiii noștri , nepoți, rude, cunoștințe.
Am spus mai sus, că am scris o trilogie, adică o serie de trei opere epice ale
mele, caracterizate prin unitate tematică, aceasta fiind: destinul, viața și iubirea.
Doar am spus și în versuri, că destinul, viața și iubirea m-au fascinat mereu!!