Daniel Daian:Schiță în cărbune

suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
și să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidențe care dau naștere unei viituri de înjurături
înainte și după scriptura unei mirese
proaspăt ieșită din calvarul ei alb

eu sunt doar un șofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu ești o noapte înfiptă în auz
așa că...
lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineața împușcată din pat și pleacă
pentru că nu este crima ta
lasă totul să îți intre în burtă
în sex
pătimaș
și du-te femeie
du-te să rodești o casă

(DANIEL DĂIAN)