Daniela Marchetti:Șarpele în rai

întâmplarea ne cuprinde în ea 
suntem fragmentele unei cronici
scribul e orb viața e oarbă lumea e un codru înverzit
„ei, hai, iubitul meu, țăranul e pe câmp”

visul e întotdeauna mărinimos
creștem greieri de prăsilă în palate de lux
căutăm vinovați pe umbrele zidurilor
„ei, hai, iubitul meu, țăranul e pe câmp”

realitatea e refrenul visului sterp
copilăria cade din tobogan în telefonul mobil
clătinăm iarba în osuarul pădurii de hârtie
„ei, hai, iubitul meu, țăranul e pe câmp”

murim și înviem în tolba idealistului
tatuăm moartea pe fese și-i dăm brânci în pustie
dansăm conga la priveghiul cuvintelor
„ei, hai, iubitul meu, țăranul e pe câmp”

întrebăm vinovăția dacă are loc execuția
călăul vine din carte într-o caleașcă de iederă
dă foc amintirilor dar nu mai crede în sâsâitul șarpelui din rai
„ei, hai, iubitul meu, țăranul e pe câmp”