Sunt parcă un munte, cu ochii legați,
Ce ieftin e singur, că-s îngerii scumpi,
Prădat ca pădurea, de lupii bogați
Ce sfârtecă roze de vii, pentru ghimpi.
Ce ieftin e singur, că-s îngerii scumpi,
Prădat ca pădurea, de lupii bogați
Ce sfârtecă roze de vii, pentru ghimpi.
Se zbate o poartă, în lanțul neuns,
Tresare pământul arat de-un soldat,
Zadarnic privește, căci nu-i deajuns
Un orb să devin, să pot să-l străbat.
Tresare pământul arat de-un soldat,
Zadarnic privește, căci nu-i deajuns
Un orb să devin, să pot să-l străbat.
Mă căută Ana, prin codrul de pâine,
Că-i plină basmaua de cojle coapte,
Le moaie în balta c-ulei de măsline,
Să-mi sature orbul, din visele toate.
Că-i plină basmaua de cojle coapte,
Le moaie în balta c-ulei de măsline,
Să-mi sature orbul, din visele toate.
O prinde-o-ndoială, cu brațul întins,
Să nu îl ia somnul, pe cel îngropat,
I-atât de-ntuneric pe coala de scris
C-aude pământul arat de-un soldat.
Să nu îl ia somnul, pe cel îngropat,
I-atât de-ntuneric pe coala de scris
C-aude pământul arat de-un soldat.
E ziua departe, s-ajung pân-acasă
Și Luna-i aprinsă când lupii-s pace
Coboară-te mama, că-i orbul la masă,
Și poarta nu geme și pâinea se coace.
Și Luna-i aprinsă când lupii-s pace
Coboară-te mama, că-i orbul la masă,
Și poarta nu geme și pâinea se coace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu