tăcerea șarpelui
suntem tăcuți cu ochii înecați
de părăsirile ascunse dintre noi
și ne imaginăm pe altcineva
când coapsele încep să doară
suntem în fiecare noapte trei suflete
luate câte trei - a câta oară
și fiecare gemet nu vrea să moară
când șarpele încolăcit în noi
se furișează în lumina de afară
iar clopoțeii se transformă în toiag
în fiecare seară
de părăsirile ascunse dintre noi
și ne imaginăm pe altcineva
când coapsele încep să doară
suntem în fiecare noapte trei suflete
luate câte trei - a câta oară
și fiecare gemet nu vrea să moară
când șarpele încolăcit în noi
se furișează în lumina de afară
iar clopoțeii se transformă în toiag
în fiecare seară
Mai multe poezii semnate Nicolae Nistor aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu