Versuri, Versuri,Versuri, Versuri,Versuri, Versuri,Versuri, Versuri,Versuri, Versuri,Versuri, Versuri, Versuri
ÎNTOARCEREA CU LACRIMI
NOI VEŞTI DESPRE PASĂREA OARBĂ DALI
Motto: Primiţi-l cum se cuvine
pe călătorul străin, poate
că el poartă semnul!
pe călătorul străin, poate
că el poartă semnul!
Nu mă mai recunoşti poartă a liniştii
în zadar paşii mei bat dalele jur împrejur!
Bezna trece de pe o stradă pe alta deopotrivă
murdărindu-le
şi iată-mă oprit la jumătatea drumului
precum mîna lui Avraam la uciderea fiului.
Unde să mă mai răsfrîng
dacă şi întîmplările trecute mint?
Suflete aruncat în trup ca regele
într-un umbros sarcofag
la ora cînd viermele părăsea mărul putred al stăpînirii de sine
ţi-am cumpărat încă un CD cu hîrşîit de
valuri cu gîndul secret să te scap de ziduri
de arlechini mahorcă de creneluri şi de balul
de steaguri de făcătura ce-şi trăieşte
clipa de glorie.
în zadar paşii mei bat dalele jur împrejur!
Bezna trece de pe o stradă pe alta deopotrivă
murdărindu-le
şi iată-mă oprit la jumătatea drumului
precum mîna lui Avraam la uciderea fiului.
Unde să mă mai răsfrîng
dacă şi întîmplările trecute mint?
Suflete aruncat în trup ca regele
într-un umbros sarcofag
la ora cînd viermele părăsea mărul putred al stăpînirii de sine
ţi-am cumpărat încă un CD cu hîrşîit de
valuri cu gîndul secret să te scap de ziduri
de arlechini mahorcă de creneluri şi de balul
de steaguri de făcătura ce-şi trăieşte
clipa de glorie.
NU MĂ MAI PRIMEŞTI POARTĂ A LINIŞTII!
A plecat şi Lenor cea frumoasă precum grădina
Ghetsemani la vreme de rugă
s-a risipit şi măreţia găleţilor cu rouă.
Dar astăzi rătăcind prin frigul altor priviri
m-am întîlnit cu pasărea oarbă Dali
şi iar m-am întrebat: CE FEL DE PASĂRE
E ACEASTA CU ARIPILE ÎNLĂUNTRU ŞI
CU MORMÎNTUL PE UMERI CE FEL DE PASĂRE
E ACEST ZEU INFORM
PĂGUBITOR DE LIMITE?
Şi pe cînd cele şase întrebări mi se înghesuiau
la lucarne
ea mă opri înainte de primul cuvînt şi spuse:
Prea multe întrebări pentru cel singur
nimeni nu poate corecta şpalturile greşitei tale vieţi
totul e clinic pînă şi risipirea
lungă lista proscrişilor frumoasă piramida
de capete.
A plecat şi Lenor cea frumoasă precum grădina
Ghetsemani la vreme de rugă
s-a risipit şi măreţia găleţilor cu rouă.
Dar astăzi rătăcind prin frigul altor priviri
m-am întîlnit cu pasărea oarbă Dali
şi iar m-am întrebat: CE FEL DE PASĂRE
E ACEASTA CU ARIPILE ÎNLĂUNTRU ŞI
CU MORMÎNTUL PE UMERI CE FEL DE PASĂRE
E ACEST ZEU INFORM
PĂGUBITOR DE LIMITE?
Şi pe cînd cele şase întrebări mi se înghesuiau
la lucarne
ea mă opri înainte de primul cuvînt şi spuse:
Prea multe întrebări pentru cel singur
nimeni nu poate corecta şpalturile greşitei tale vieţi
totul e clinic pînă şi risipirea
lungă lista proscrişilor frumoasă piramida
de capete.
ÎNTOARCEREA CU LACRIMI
Multă vreme mi-am imaginat poezia: o femeie privind
printr-o fereastră.
Multă vreme am crezut că privind prea mult
frumuseţea
voi orbi.
Îmi spuneam: de m-aş învinge mereu
fără martori şi fără fast
de m-aş învinge în fiece clipă!
Dar cineva îmi arăta cu degetul instrumentele de
făurit duminici
felinarele de înaintat în deşert
altcineva tocmai descoperise complotul lucrurilor
mărunte
asupra privirilor mele
prietenii răsturnau pe trotuar valize cu îngeri
serile îmi pregăteau încoronarea cu lacrimi
şi nu ştiam cum să te mai mint moarte
care ani de-a rîndul ai acoperit spaţiile albe din
poemele mele
îţi cîntam litanii cîntece din nordul meu
răsărite ca florile din inimă
singur îmi încurajam călătoria pe cruci
şi mă vindecam de muşcătura atîtor cuvinte
otrăvite.
printr-o fereastră.
Multă vreme am crezut că privind prea mult
frumuseţea
voi orbi.Îmi spuneam: de m-aş învinge mereu
fără martori şi fără fast
de m-aş învinge în fiece clipă!
Dar cineva îmi arăta cu degetul instrumentele de
făurit duminici
felinarele de înaintat în deşert
altcineva tocmai descoperise complotul lucrurilor
mărunte
asupra privirilor mele
prietenii răsturnau pe trotuar valize cu îngeri
serile îmi pregăteau încoronarea cu lacrimi
şi nu ştiam cum să te mai mint moarte
care ani de-a rîndul ai acoperit spaţiile albe din
poemele mele
îţi cîntam litanii cîntece din nordul meu
răsărite ca florile din inimă
singur îmi încurajam călătoria pe cruci
şi mă vindecam de muşcătura atîtor cuvinte
otrăvite.
Cînd vei citi acestea cititorule
eu demult voi fi plecat prin alte poeme.
CORĂBIILE DIN ACVARIU
Există, cu adevărat există o sintaxă a binelui!
Fericit cel ce se lasă copleşit de mireasma acestei lumi că a lui va fi evanescenţa!
M-ai strigat mamă?
în genunchi cu negrul ăsta al vieţii mele tresărind
şi zornetul unei lumi ornate cu broderii de Neamţ.
M-ai strigat mamă?
Ce drumuri îmi spînzură-n creier
cînd admir corăbiile din acvariu
şi mă-ntreb cui folosesc atîtea guri pline de vorbe
şi de ce, Doamne, desăvîrşirea doar în
darurile tale se-ascunde?
M-ai strigat mamă?
Dacă mă strigi din zarea croşetată de nori înseamnă că vezi
cum vernisez zilnic două mîini de carne ca două sărbători
cum mă amestec cu toţi cei tîrîţi la banchetul
păcatului
şi cum adăpostul celor douăzeci şi patru de practici
divinatorii
sughiţă a pagubă.
Fericit cel ce se lasă copleşit de mireasma
acestei lumi
că a lui va fi evanescenta!
FRATELE IUDA (o viziune)
Ani de-a rîndul am urmărit devenirea dialectică a celui ce-şi chinuie umbra.
Da, e foarte greţos că venim foarte greţos că ne ducem
– ca pentru mine-am şoptit. Pe urmă
am adormit şi-am visat imensa poartă a Paradisului plină de desene obscene, de-nfăţişări şi înscrisuri greţoase. Apoi am smuls cartea din mina îngerului şi-am ales doar cuvintele care ţin loc de aripi.
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă.
Iar cînd s-a apropiat cel mirosind a trădare (cîţi din neamul lui Cain chipul nu-i poartă?) am spus:
— Răscumpără-mă, frate Iuda şi pe cîţi arginţi vei vrea
pe mine mie la nesfîrşit vinde-mă!
CINA DE TAINĂ
De parcă-aş avea destul timp de parcă mereu aş începe
seara îmi vin în memorie întîmplări fără seamăn cu priviri zornăind ca arginţii în urechi îmi sună foşnetul inimii tropăitul Iovilor cutreierînd cartiere.
Aşa începe cina de taină: ucenicii au aşezat tacîmurile de argint au umplut castroane de fulgere în pahare atoatestăpînitor se răsfaţă orizontul Acum orice rugă umileşte asfinţituri orice aureolă se-nclină.
Aşa începe cina de taină
dar poate undeva s-a şi pregătit o cruce
pe măsura palmelor mele.
Nu sunt Iisus nici Napoleon nici măcar Stig Dagerman stau singur la cina de taină şi totuşi cineva mă va vinde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu