Gina Zaharia:Vâsc pentru gândul de mâine

o femeie privește în gol și un roi de albine îi trece prin suflet
îl lasă acolo știe ca va avea miere pentru gândul de mâine
pe șevaletul inimii e loc pentru clipe dragi și otrăvite
de parcă elefanții ar fi făcut prăpăd pe sufletul ei
în căutarea apei

pictează cuvinte albastre pictează
pe frunze de pelin pe scoarță de mesteacăn pe cortina unei săli de teatru
pe străzi pavate cu vâsc pe fereastra întunericului
pe umbra uriașului dintr-o poveste creponată
pe cana dimineților
pe sufletul vânătorilor pe umărul răniților
pe arcușul mării pe un dolar prăfuit ori pe aripa unui pui de mierlă
căzut pe hotarul dintre alb și negru

totdeauna poartă cu ea un album ești acolo în fotografia prin care
au trecut primăveri și ierni și verile toate privind peste gardul de ceară al depărtărilor
are palmele albastre așa le-am văzut când îmbrățișa timpul
și îi punea ștergar să-și lase amprenta în poemele sale
așa am zărit-o în capul mesei
cu cartea ei de gânduri cu tot
m-am bucurat că ți-a scris numele cu majuscule
și că te-a invitat într-o antologie abstractă
lejeritatea cu care pătrunzi în arta iubirii te va ajuta să atingi steaua polară
și s-o așezi în palma ei
doar știi știe că lumina vine totdeauna
din partea dreaptă

(din volumul „Jocul talismanelor”)

Gina Zaharia