Ioan Popoiu: ÎNTOARCEREA FIAREI

Motto: "Hrăniți-l cu pâinea și apa întristării" (Psalm)

"Și în zilele acelea, vor căuta oamenii moartea și nu o vor afla, și vor dori să moară și moartea va fugi de ei" (Apocalipsa, cap. 9, v. 6)

Cum să poți trăi într-o lume

transformată într-un imens deșert

câtă stăruință câtă răbdare să poți continua

acolo unde normalitatea a fost îngropată

să începi o zi care te acoperă de tristețe ca o cenușă cel mai greu este să accepți haosul acesta organizat și dirijat oare nu înțelegem ce ni se-ntâmplă așteptăm... oare ce-așteptăm...

Cine trebuie să vină ca să se deschidă cerurile

cum să trecem peste aceste ziduri nevăzute drumuri nu mai sunt potecile au fost închise

călăreți cu suliți însângerate năvălesc peste tot

liniștea a fost spartă trăim cu frica în sân

ordinea știută s-a prăbușit

așezarea statornică a lucrurilor a fost spulberată

sinele nostru a fost făcut țăndări

niciun fel de fundamentacion...

nihilismul absolut...

să fi avut dreptate profeții Apocalipsei...

și îngerul a luat cădelnița și a aruncat-o pe pământ și s-au pornit tunete si glasuri și fulgere și cutremure...

în timp ce balaurul uriaș stă pe cer spre știință

noi ne ocupăm de nimicuri de politică și de altele asemenea

oare ne-a luat Dumnezeu mințile

ne afundăm în mocirlă și ne simțim bine

suntem în elementul nostru

ce trebuie să se mai întâmple

ca să ne venim în fire ce urgii să mai trimită Cerul asupra noastră ca să ni se deschidă ochii...

și au fost dezlegați cei patru îngeri

care erau gătiți spre ceasul și ziua și luna și anul acela ca să omoare a treia parte din oameni...

timpul nostru ca oameni ca muritori s-a micșorat...iar într-o zi timp nu va mai fi...

și am văzut ridicându-se din mare o Fiară

care avea zece coarne și șapte capete

și purta nume de hulă...

sfârșitul este la ușă

existența e o povară iar a trăi este neverosimil

nu mai știm cine suntem și ce vrem...

și s-a dat Fiarei puterea și scaunul și stăpânirea

să facă război cu sfinții și să-i biruiască

și i s-a dat ei stăpânire peste toată seminția și limba și neamul...

Ioan Popoiu

(Din ciclul de poeme NOPȚI )