Mioara Băluță:versuri

VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI,VERSURI

***

octombrie
sau mâna care aruncă spre noi
aurul ultimelor frunze

o vară de parcă n-ar fi fost

locuri în care ne-am pierdut

dorința de a acoperi totul

să ne întoarcem
să ne grăbim
să uităm tot...

***

plimb câte un cuvânt
din cameră în cameră
hârtia rămâne albă ca o fată
care așteaptă inocentă
o poveste
ca o ploaie pe acoperiș mă scurg
încet
spre pământ

le-am făcut pe toate cum trebuiau făcute
am învins îmi spun
și timpul surâde misterios
tenebrosul lui ochi continuă să-i înghită
pe cei vii și pe cei morți
copiii casa grădina
în octombrie o farmacie bântuită
un loc în care a trăit cândva un alchimist
unde se întoarce din când în când
să-și continue metodic experimentul