Viorel Birtu Piraianu, versuri: Drumețul

lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur în noapte
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii mei privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters într-o toamnă în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge sub palme
seara mă prelingeam într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru sufletele plecate
uneori înalț catarge de suflet pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumețul necunoscut cu chipul de ceară

Viorel Birtu Piraianu