Viorel Boldiș: Da,sunt bolnav...

Da, sunt bolnav de o iubită boală
Considerată azi provincială:
Patriotism acut... ultima fază...
Mă vindec doar cu-o naţiune trează.

Aşa e, ştiu, aveţi cu toţi dreptate,
Nici îngerii nu au naţionalitate,
Însă vedeţi voi, dragi compatrioţi,
N-am auzit prin cer de îngeri hoţi.

Dar pe la noi, în România dragă,

Nu-i politician să nu ia şpagă,

Iar Parlamentul, fir-ar el să fie,

E mai degrabă o altă puşcărie.

Da, sunt bolnav şi recunosc, mă doare,

Mă doare ţara mea pe la hotare,

Şi n-am alt leac, nu mi se iartă vina,

Fără Moldova, fără Bucovina.

Degeaba-mi arătaţi cu îngâmfare

Spre vest, această Europă mare,

Care, zâmbind, în palmă ne primeşte,

Apoi închide pumnul, ca un cleşte.

E dulce apa Dunării albastre,

Martoră vie a naţiunii noastre,

Dar când în mare s-a vărsat ea toată,

Nu mai e dulce, ci amar' sărată.

Da, sunt bolnav de o iubită boală

Considerată azi provincială,

Contagioasă, cu viruşi patrioţi...

Mă rog la Dumnezeu s-o dau la toţi!

Viorel Boldis