Ceasul tăcerii tace în toacă –
aşteptări
aşternute pe gene, pe alb, pe-ntrebare,
glasul copacului tace în trunchi.
solarul ceasornic se zbate în cercuri –
tulpina mai creşte c-un cerc…
înc-un cerc…
mai cresc cu o nea… mai cresc c-o-ntrebare,
marea mai creşte cu un nou iceberg
răsturnat dinspre lună…
întors înspre mare,
marea mai creşte
cu un nou iceberg
secundare de frunză se tac în lumină,
ora de soare grăieşte în lut –
mă-nalţ cu un gând…, cobor cu o taină…,
conul tăcerii cu timp s-a umplut –
aşteptări
aşternute pe gene, pe alb, pe-ntrebare,
glasul copacului tace în trunchi.
solarul ceasornic se zbate în cercuri –
tulpina mai creşte c-un cerc…
înc-un cerc…
mai cresc cu o nea… mai cresc c-o-ntrebare,
marea mai creşte cu un nou iceberg
răsturnat dinspre lună…
întors înspre mare,
marea mai creşte
cu un nou iceberg
secundare de frunză se tac în lumină,
ora de soare grăieşte în lut –
mă-nalţ cu un gând…, cobor cu o taină…,
conul tăcerii cu timp s-a umplut –
te-aştept… înserează… solarele ore
se trec în nisip,
lunecând a tăceri…
se trec în nisip,
lunecând a tăceri…
(postat de Dumitru Ichim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu