Costel Zăgan: Poezia doar mă ninge

Poezia doar mai ninge

cerul Doamne e pustiu

printre rânduri plânge

Dumnezeul nostru viu

                                            Cerul Doamne e pustiu

                                            îngerii s-au dus la clacă

                                            un poet nu-i prea târziu

                                            niciunul nu vrea să tacă

Îngerii s-au dus la clacă

printre rânduri plânge

iarna asta prea săracă

poezia doar mai ninge

       Cerul Doamne e pustiu

       din zăpadă storc rachiu

Costel Zăgan, CEZEISME II