Gabriel Stanciulescu: Scrisoare...pentru Moș Crăciun

Moșule... am intrat în sărbători
și mă întreb
ca simplu om
ce să-ți cer... să-ți fac urări
ce-o să punem noi
sub pom;
știu... nu mai sunt copil
demult
joc ades rolul de Moș
dar mă bucur ca un țânc
când găsesc ceva
în coș
știi Moșule... eu m-am gândit
tu să nu-mi aduci nimic
am adunat... e tolbă plină
bune... rele-s ale mele
mi-e destul... sunt mulțumit
dă-le alor mei copii
și la toți... ce sunt și or fi
mult noroc și bucurii
la mine-n vârsta e amiază
doar copiii mai contează;
părtași le sunt părinții-n viață
la nevoi și realizări
când lumina îi inundă
când un cuget se-mplinește
când familia le sporește
când toți se roagă pentr-un țel...
un pui de om... un suflețel
și-n cartea vieții... pe prima filă
am înscris... ca-ntr-un eseu:
Cadou făcut de Dumnezeu;
și-ntr-un final fără sfârșit
când linia vieții ne unește
vom radia... c-am reușit
că nu degeaba am trăit
... și am pornit să colindăm
Moșule... te așteptăm!

Autor: Gabriel Stanciulescu