Gheorghe Grigurcu: versuri

VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI

Autoportret

Atît de singur rănit
de propriile tale mîini
care ocolind golul
se repetă.

Atît de singur sub pavăza
ploii
a scrisului.
***

Amnezie

Chipuri desprinse de nume
nume desprinse de chipuri

gerul venit din oglindă
îngheață numele

focul țâșnit din oglindă
aprinde chipurile
cum lumânări.
***

Dileme

Nu poți visa nu poți a nu visa
nu poți vedea nu poți a nu vedea
nu poți umbla nu poți sta locului
nu poți iubi nu poți a nu iubi
nu poți cârti nu poți a nu cârti
nu poți uita nu poți a nu uita

nu poți să fii tu însuți dar nu poți
să fii nici Celălalt.

 Gheorghe Grigurcu

(sursa poezie.ro și volumul Rigoarea văzduhului, editura Dacia, 1978)