Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Ildi Serban, versuri

VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI, VERSURI,  
Rămâne întotdeauna un ceva al nostru
din Calea Lactee
o mușcătură dulce
de căpșună în clătită
sau violetul de gențiana
în albul anilor
rămâne te iubesc-ul sufocat de emoticoane după zborul din London Eye și lacrima ascunsă în gerul din decembrie, stai liniștită, ceaiul de la ora 5 va dansa o salsa irepetabilă și va rămâne măcar somnul din gropița obrazului în toată imensitatea asta ce trebuie împlinită
înainte de saltul pe care nimeni
nu îl cunoaște.

***
Nu puteai să pleci nicăieri. Erai singurul fir de lumină ce se rotea
floare a soarelui,
căutându-mă.
Căzuseși vertical
în mijlocul pustei
ca sabia din Star Trek
și te-ai înfipt
în mintea mea.

Te purtam prin furtuna de nisip a cailor mei,
pe tine orizont,
pe mine tropot.
Simbioza
împletea-n șuvoaie geneze,
eu nu voiam să pleci nicăieri,
dar
o pleoapă
s-a deschis mișelește
otrăvindu-mi
lumina.
Ildiko Serban. Sarea din pustă.
Ildiko Serban.

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10