***
sînt o locomotivă
trag durerea lumii după mine
pînă la capătul liniei
plîng în limba moartă a locomotivelor
pe abur
pe abur
iar niciun vagon nu mă aude
am rămas ultima locomotivă
și trag durerea lumii după mine
***
eu îl port pe Hristos în piciorul drept
după ce am sărit gardul
iar un cui mi-a spulberat talpa
am poluat sîngele marilor iubiri
iar singurătatea nu omoară doar bătrîni de prin aziluri
***
ultima rugăciune am ridicat-o spre cel ce nu aude
înainte să fiu băgat în pămînt
am luat cîțiva pumni din grămadă
și i-am băgat prin buzunare
înainte să fiu băgat în pămînt
am luat cîțiva pumni din grămadă
și i-am băgat prin buzunare
am fugit de tine
dar tu m-ai așteptat mereu pe banca
din care mi-au făcut nenorociții sicriul
dar tu m-ai așteptat mereu pe banca
din care mi-au făcut nenorociții sicriul
numai tu ai crezut că sînt poet
astăzi poetul e piatră pentru floare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu