Savu Popa: Sunt locuri

Sunt locuri

Unde merg
Şi nu pot lăsa urme,

Simt cum oasele sunt mai tinere
Decât pielea sau carnea,
Aproape că ar țâșni din ele
Ca un ser,
Recompunându-mă
În altă parte.

Unele cuvinte repetate insistent,
mai încinse decât o şină de tren
În soare,

Iar uneori sunt nerăbdător să ştiu
Cine va fi primul care va recunoaşte piatra
Cu care a dat.
Să o ia înapoi,
În locul inimii.

În nopţile senine,
Cu ochiul liber

Pot să văd centrul de greutate
Al singurătăţii multora.

Şi nu mai am somn.

Savu Popa