Badescu Alexia: ***

am simțurile încordate
aș fi vrut să mă privești în ochi și să-mi spui
ești o vertebră a unui anotimp în care nu mai îmi găsesc nici papucii
nici aroganța
nici neputințele
ești un cactus în care mi-am înțepat nepăsarea
who cares
urmează stația fortuna
naivitatea costă iubire
kilometri de nervi de lacrimi de ger
relax
viața are zâmbetul șăgalnic uneori
chiar dacă te decojește bucată cu bucată
și îi simți șuieratul în ceafă
tot mai pândești hiena
care ți a lăsat ultimul waterloo
în ruină

***
mai toarnă-mi o rană-n pocalul de-absint
și lasă păcatul să toarcă-n surdină
nu spune nimica
mai vreau să mă mint
abstract
rătăcit de lumină
tac runele toate in pas incolor
și râde-n octave păpușa
mă strânge furtuna
pustiul din gol
ce-mi poartă prin cețuri cenușa
e zen labirintul in care mă pierd
și orb este jocul de-o clipă
hai spune-mi
fetițo
in ce timp inert
iubirea s-a scurs
in risipă

Badescu Alexia