Daniel Bratu: Nici nu gândesc...

Nici nu gândesc să mi te-nşel vreodată -
îmi eşti în orice boabă de cicoare
sau de piper, în solniţa de sare
ori băţ de stau, în zahărul din vată.

În geamuri, în oglinzi retrovizoare
cu ochii tăi cât frunza de salată,
te simt cu o nevoie disperată
din cap şi până-n vârful de picioare.

Din ce îţi spun acum, cea mai de rasă
făptură a imperiului ceresc
ce din Pământ ar fi putut să iasă,

reţine că-i mai mult decât firesc
să mi te văd întruna, mai frumoasă.
Şi când te văd, mă ştii, nici nu gândesc…

Daniel Bratu