Ottilia Ardeleanu: când de iubire țineam, cu dinții

cu limba ne întorceam cuvintele
și le dădeam drumul
să migreze în poeme calde
orizontul nostru era bine alcătuit
de la o tâmplă la cealaltă
lucruri aliniate
în albastru
mâinile se prelungeau
caligrafic până spre dimineață
în puzderie de simboluri
ceva din noi era
neasemuit și dat
am trăit așa o vreme

apoi ne-am mutat fiecare într-un
alt ideal

Ottilia Ardeleanu