o tavă plină cu fericire
se întinde în fața ta
ocupând orizontul...
de jur împrejur, ciugulesc ciori
la nesfârșit
iar pănușele rămân nemișcate
în timp ce umanoizii ca tine
- puțini -
visează la o cafea și o poezie...
ai fost și încă mai ești
tutorele evlavios și candid
al strigătelor grupate în van...
garduri putrede în întuneric
se preling pe lângă trupuri incerte
e ceață și ți-ai făcut un scop modest
din a mai prinde o dată anotimpul renașterii
doar pentru a savura întinderea
platoului cu fericirea construită în detaliu
din categorii filosofice pieritoare în curând...
se întinde în fața ta
ocupând orizontul...
de jur împrejur, ciugulesc ciori
la nesfârșit
iar pănușele rămân nemișcate
în timp ce umanoizii ca tine
- puțini -
visează la o cafea și o poezie...
ai fost și încă mai ești
tutorele evlavios și candid
al strigătelor grupate în van...
garduri putrede în întuneric
se preling pe lângă trupuri incerte
e ceață și ți-ai făcut un scop modest
din a mai prinde o dată anotimpul renașterii
doar pentru a savura întinderea
platoului cu fericirea construită în detaliu
din categorii filosofice pieritoare în curând...
©Anica Andrei-Fraschini
7 februarie 2020
7 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu