și-n nopți târzii dorul de dor alină
când printre vremuri încă mai suspină
cuvânt nespus
plângând după retină
un prag firav se frânge ca o vină
când bănuim în lan curat neghină
și când sosește cum vine-o felină
furul în dăruirea cea păgână
doar maiestoasa tainelor regină
mai cerne dor în lacrimi de rășină
ca inima din lucruri să rămână
mai singură mereu
și mai străină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu