Teodora Onița: adânc

Debut Revista extemporal liric, Debut Revista extemporal liric, Debut Revista Extemporal liric, Debut           

Plouă

Cu picături mari, amare, acide.

Din două

Izvoare reci, adânci, aride.

Ochii,

Ei, de culoarea scoarței,

Cu amănunt

Irigați cu negrul eleganței.

¤¤¤

Conștiința

Se frânge-n cristale.

Dorința

Migrează spre gândurile sale.

Cugetul

E impertinent, inactiv.

Trupul

E indiferent, nociv.

Timpul

Stă pe loc, activ.

¤¤¤

Redefinit,

Râul de mercur alunecă spre

Infinit

Distrugând câmpii de speranțe agățătoare;

O nulitate

Acolo sună acum strident, acut;

Voci uitate

Închise-ntr-un pachet nedesfăcut,

Amăgitoare

Alungate dintr-un lăuntru bolnav de ură,

Hărțuitoare

Ard totul în cale, conștiința abjură.

¤¤¤

Stima

A murit înecată, stoarsă;

Lacrima

A sfârșit arsă;

Discernământul

S-a îmbolnăvit;

Focul

În absurd neîntinat, s-a stins.

Teodora Onița

Top of Form