Victor Burde: Poeziei...

Mă reîntorc la tine, poezie!
Te părăsisem ca pe un puţ secat,
Doar tu îmi stâmperi lacrima târzie
De dor, ori pentru ultimul plecat.

Cu tine sufletul devine strigăt,
Mi-e atât de bine, am o lume, a mea!
E cald, deşi afară noaptea înoată-n crivăţ
Şi cumpăna fântânii a îngheţat pe-o stea.

Tu, versul meu, copilul meu cuminte,
Te leagăn şi îţi cânt poveşti de dor
Îmi aminteşti mereu că-ţi sunt părinte
Şi-n viaţă-s doar un simplu trecător.

Prin tine, văd iubirile trecute,
Se-adapă caii-n fumuri de abisuri
Şi trec caleşti spre locuri neştiute,
Cu anii mei schimbaţi-pe nişte visuri…

Se cerne-n sită vremea - sunt bătrân -
Dar cât de tânăr sunt, când eşti cu mine!
Şi-n clipa marii treceri, te voi ţinea la sân,
Căci lângă tine voi dormi mai bine!…