trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde să merg
de ce să merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt doar o idee greșită a timpului real
cine știe azi a știe, cine...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu