Cătălin - Adrian Buduru: Cruce

mai te izbești de umbra
unui clopot
când pus de alții fugi
de fiecare
urlă sirena în șanțurile nopții
cărând fantome arse
de lingoare

de-atâta frică
pe străzi e numai soare căci oamenii își țin ascunse-n case umbra
o coasă taie-adânc în trupul morții
când sacrificiul unui miel
salvează turma

televizorul sperie copiii
si cască gura hâdă
mor bunicii
de omenire dracul
frică n-are
biserica s-a aplecat sub jugul clicii

se numără la infinit
martirii lumii
și unii fac din poignet
o cifră mare
căci zarurile-au căzut
din mâna sorții
la masa celor cu
monopol pe sare

plouă din cer cu sânge
și cu apă
din coasta înțepată peste lume
o cruce ne-a răstignit
iubirea
stăpânii lumii
în rana noastră sapă

Si masca lunii iți cade în spinare
pune-ti mănuși
că-i săptămâna mare