Cătălin - Adrian Buduru: Noi

Noi împrumutăm cuvintele
unii de la alții,/gesturile ni le
potrivim în oglinzi nevăzute
râdem la fel ,/plângem dinapoia regizorului ,/ iubim aceleași banalități cotidiene, aceleași fleacuri, /precum poezia vieții, muzica ,/ ideile profunde și întrebările existențialiste,/
dezgustul mereu înnoit față de cutume, prejudecăți și
alte mumii de vitrină,/noi iubim inconștient același gen de femeie,/ acela care ne dă curajul să-i arătăm întreaga noastră naivitate ,/să exhibăm tot potențialul nostru masculin,/noi ne dorim părinți ai acelorași copii frumosi și geniali/prin care să demonstrăm tuturor:/,,iată, nu sunt un capitol încheiat, asta e continuarea ,"/
noi credem în aceiași zei hedoniști/ mințind că venerăm un mântuitor /și că ne ducem crucea cuminți, urmându-l,/
noi mințim , da, mințim cu patimă,/ cu iubire mințim, cu convingere,/ așa cum respirăm,/ cum sărutam gura iubitei , ori indiferent a cui,/ noi mințim privind în miezul ființei omului cu o privire candidă, îngerească,/
ajungând la inima lui - niște copilași ce au dinamita legată de suflet /
adrenalina este vinovată,/ da, pentru că ne ține dependenți de ruleta asta, măsluită,/căci însăsi viața s-a plictisit de ea însăși ,/sătulă să curgă prin sângele atâtor otrăvuri nerecunoscătoare/viața pe care o comemorăm amandoi/ în fiecare secundă
atât de grăbită să treacă./atât de nepăsătoare..