Dan Casuneanu: distilat

tata mi-a rezervat un loc la petrecerea de majorat
îmi potrivesc pălăria cu boruri
arunc un ochi în stânga un ochi în dreapta
în liniște
masa se umple de pahare de cristal
de sticle cu băuturi fine
de tacâmuri de argint
cineva aduce lumânările cu asparagus
rămân în față două farfurii
în lavalieră cuburile de gheață s-au topit
trag concluzii în stânga și în dreapta
nu se profilează nimic
spectaculos
nici un moment nu a fost ca acum
scriu
totodată respir
înțeleg ce a vrut să spună tata
cînd a cumpărat localul din centru a făcut-o pentru mine
nu a contat că i-a lăsat pe unii paralizați în casă
pe alții cu buza umflată în stradă
nu au decât să aștepte
totul va fi bine
vor pricepe când își vor recăpăta memoria
îi vor mulțumi
desigur
îl vor îmbrățișa până la capăt
se vor lumina că nimic nu poate fi câștigat fără sacrificii
vor ști că fiecare om merită
vor ști că tata a avut și are un rost pe care nu îl poate abandona
de partea cealaltă
simt multă durere când îmi amintesc de tata
sunt cu ochii pe mine
mă analizez etapă cu etapă
mă afectează fiecare atingere îmi produce o rană în sânge
trăiesc cu intensitate
totul
începe și se termină cum spune tata
când ascult radioul
când schimb imaginea de pe un canal pe altul
îmi vorbește din interiorul fiecărui cuvânt
am fost și rămân băiatul ținut în brațe de tata
mă învață să nu renunț la plăcerile vieții
să nu fac concesii nimănui pentru artă
să nu accept să nu mă simt confortabil
câteva șervețele au rămas împrăștiate pe fața de masă
s-a albăstrit de la sine
în spate
pe măsură ce înaintez mă liniștesc tot mai mult
aud cum cad petalele din cireșii plantați de tata
la nesfârșit
acoperă buruienile care au pus stăpânire pe calea ferată