Alexandru Berceanu: Ancora în lume

Mă alipesc de voi, lumini de lumânare,
Nu știu de-s trist sau bucuros că sunt!?...
Iar voi, femei, cu taine-n buzunare,
Mă dați cu brume să par puțin cărunt!

Și tot ridic cărarea spre muntele abrupt
Deși desagii-s goi și nimeni nu-i pe-acolo!
E ca un cerc pătrat din care roți s-au rupt
Să-nchidă uvertura în ton cu nota "sol-o"!

Mă lupt cu cine când luntrea n-are vele
Și nici luntrași spre a răzbi la mal!?...
Mă uit pustiu în hăuri și la stele,
Și mă transform din prinț în biet hamal!