Dorina Neculce Obedeya: Cerșetorul de Lumină

Uneori îmi abandonez sufletul
în palma unui orfan
am deplină încredere
doar în intuiţie mă
dezvelesc de
straturi lutoase
ca de nişte frunze.

Argintiaţii mei ochi
încep a dezmembra
văzduhul
sunt numai Eu
alunecat
la poalele cetăţii.

Și stau aici până
se închide Poarta
Cerului cerşind Lumina
la umbra singuraticei Raze.