Ștefan Ferchi, ziarist, Revista zi de zi
Versuri albe despre moartea albă
Atunci când gândurile noastre se înfiltrează noţiunea morţii, suntem tentaţi să ne imaginăm acest proces apărut la sfârşitul experienţelor pământeşti ca fiind unul plin de întuneric şi durere. Cu toate aceste aspecte preconcepute despre moarte, arta, indiferent de forma de manifestare a acesteia, reuşeşte să ne prezinte din prisma celui care o făureşte, o altfel de latură a sfârşitului. Apărută la Editura Pim, moartea, un future alb reprezintă o viziune a poetului orădean Teodor Dume. Această viziune asupra morţii este considerată mai mult o viziune a copilăriei deoarece poetul nu o priveşte cu ochiul circumscris al unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinţei ingenue a copilului fermecat de taină.
Fără tonuri sfâşietoare, versurile îşi păstrează o oarecare simplitate dar cu toate acestea, poetul nu a renunţat la simbolistică, fluturele fiind chiar el un simbol a efemerităţii, iar această trăsătură, atât prin titlul volumului cât şi prin versurile poeziilor, sunt imprimate asupra morţii. Poetul nu se desprinde foarte mult de temele descrise în volumele poetice anterioare, astfel că familia, timpul, copilăria, singurătatea, amintirea, iubirea, dialogul cu Dumnezeu, confruntările cu sine şi 85 moartea reprezintă pilonii principali care susţin universul poetic al lui Teodor Dume. Structurată în trei secţiuni, volumul moartea, un future alb urmează un fir care porneşte din sânul familiei înspre sine dar, în timpul acestei tranzitări el trece prin divinitate. Acest fir se împleteşte perfect cu memoria şi cu conştientizarea faptului că, în cele din urmă toate aceastea au un final. Acest curaj de a prezenta în versuri sentimentele, trăirile şi gândurile sale, versurile reuşesc să ne facă părtaşi la trăiri, să ne trimită şi pe noi cititorii într-o lume plină de iubire, de suflet, o lume însă care nu este lipsită de durere şi singurătate. singurătatea devoră fiecare clipă / şi parcă se amplifică/ în mine. Această reuşită de a ne face şi pe noi să retrăim alături de poet oferă cuvintelor o mai mare credibilitate, făcând din acest volum o evadare din rutina zilnică, determinândune să medităm la trecut, prezent şi la viitor. „Există oameni care văd partea neagră a morţii şi există prea puţini care o văd pe cea albă.
Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă, da! De fapt, e singura care există.” Cu aceste cuvinte se încheie descrierea făcută de Călin Sămărghiţan, cuvinte care reuşesc să ne întoarcă privirea spre conceptul de moarte albă, concept pe care poetul Teodor Dume în moartea, un fluture alb îl aprofundează prin retrăirile şi cuvintele sale.
Fără tonuri sfâşietoare, versurile îşi păstrează o oarecare simplitate dar cu toate acestea, poetul nu a renunţat la simbolistică, fluturele fiind chiar el un simbol a efemerităţii, iar această trăsătură, atât prin titlul volumului cât şi prin versurile poeziilor, sunt imprimate asupra morţii. Poetul nu se desprinde foarte mult de temele descrise în volumele poetice anterioare, astfel că familia, timpul, copilăria, singurătatea, amintirea, iubirea, dialogul cu Dumnezeu, confruntările cu sine şi 85 moartea reprezintă pilonii principali care susţin universul poetic al lui Teodor Dume. Structurată în trei secţiuni, volumul moartea, un future alb urmează un fir care porneşte din sânul familiei înspre sine dar, în timpul acestei tranzitări el trece prin divinitate. Acest fir se împleteşte perfect cu memoria şi cu conştientizarea faptului că, în cele din urmă toate aceastea au un final. Acest curaj de a prezenta în versuri sentimentele, trăirile şi gândurile sale, versurile reuşesc să ne facă părtaşi la trăiri, să ne trimită şi pe noi cititorii într-o lume plină de iubire, de suflet, o lume însă care nu este lipsită de durere şi singurătate. singurătatea devoră fiecare clipă / şi parcă se amplifică/ în mine. Această reuşită de a ne face şi pe noi să retrăim alături de poet oferă cuvintelor o mai mare credibilitate, făcând din acest volum o evadare din rutina zilnică, determinândune să medităm la trecut, prezent şi la viitor. „Există oameni care văd partea neagră a morţii şi există prea puţini care o văd pe cea albă.
Teodor Dume face parte dintre cei din a doua categorie. Căci există o parte albă, da! De fapt, e singura care există.” Cu aceste cuvinte se încheie descrierea făcută de Călin Sămărghiţan, cuvinte care reuşesc să ne întoarcă privirea spre conceptul de moarte albă, concept pe care poetul Teodor Dume în moartea, un fluture alb îl aprofundează prin retrăirile şi cuvintele sale.
( sursa: Revista Zi de zi, )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu