Ella Poenaru: Cântec pentru părinți

Copilă mă trezesc, ca într-un vis ciudat:
E dimineață, mama pregătește masa,
Tata e în baie, apa curge sacadat
Și o nouă zi de-oțel și-ascute coasa.

Încă adormită la masă mă așez:
miroase-a lapte și-a cafea fierbinte,
privirea s-o ridic spre ei arar cutez,
dar le promit că azi voi fi cuminte.

Schimbăm vreo două-trei cuvinte în grabă,
afară ora crește amenințătoare,
sunt timpuri roșii gata să ne soarbă
din carapacea existenței fără soare.

Se aude ușa sec, tata a ieșit. Ades
ne despărțim tăcând și fără sărutare,
că ne iubim e de la sine înțeles,
ne-nchidem sufletul cu grijă la plecare.

Spre seară când revine acasă obosit,
îi ies în prag, cu ochii după dar;
sunt fericită că la noapte, în sfârșit,
voi fi cu mama și cu tata iar.

E dimineață; iarăși mă trezesc
din visul vechi ca dintr-o transă,
întâia oară baia liberă o găsesc,
dar nu-i cafea, nici lapte cald pe masă.

În fața mea un alt copil cu ochi cuminți
începe o zi proaspătă cu-ncredere
iar din chenarul negru-al pozei doi părinți
zâmbesc din alte timpuri cu înțelegere