Frențescu Oana: suntem umbre

suntem niște umbre călătorind neștiuți
luând cu noi noaptea pe umeri
și ziua-n bagaje
de simetria lumii se ocupă alții
suntem puși în repaus de gândire
între borne de piatră
ei fac și desfac moartea lucrurilor
programează vorbitul spre amețire de simțuri
gesticulând din mâini
țin ochii în țărână rostind cuvinte deșarte
suntem imagini încătușate de meridiane
de paralele
dezbrăcați de trupuri și nevoi
ne alimentăm tăcuți cu liniștea ierbii
în cântec de greier sub lună
iubim rotund în spațiul strâmt
rătăcind zilele într-o falsă libertate
suntem unul într-o mulțime
cu aceeași pași fără drum

(9 iunie 2020/)