Gabriela Ana Balan: Cruce

oamenii îşi plimbă crucea pe roți
când ajung la doi paşi de Golgota
îşi fac din ea sanie

numai eu nu renunț la ideea de a-mi duce crucea în spate
şi asta chiar e una din marile probleme care frământă universul
fără drojdie fără apă fără făină

o mână scrie alta şterge
un ochi vede altul se face că nu
la fel sunt azi cea care ieri erai tu

îmi duc în brațe amintirea zilei în care încă
eram frumoasă ultima în care lumea
se învârtea în jurul meu depănând ghem din sculul
de macrame
din care mi-am tricotat singură crucea
singura pe care o accept şi o pot duce