...tot mai aproape rostogolirile
parte înfrigurările mâinilor
parte tăcere până la gât în asfalt
mai pune
și lacrima celuilalt ochi
în desfășurarea rostirii
tulburării
ca loc de refugiu al cârmei
unde depărtările în largul ecoului
de nu mă uita al niciunde(lui)
cu un ochi mai puțin
ne revin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu