Hei, e cineva de partea aceasta a lumii?
Nu rãspunde nimeni?
Nu vã fierbe în vene rãsãritul?
Priviţi cum trec prin faţa voastrã,
îmbãtate de luminã,
marea cu pescãruşii de spumã,
munţii, cerul, copacii îndrãgostiţi!
Unde vã e mirarea?
Mã chinui sã trezesc în voi aripa privirii
şi-arcuşul inimii.
Cu adâncurile mele vã izvorãsc lumina,
cu-adâncurile mele vã regãsesc mereu,
dar voi tãceţi
şi faceţi clipa sã plângã
cu lacrimi amare de lut.
Tãcerea voastrã înalţã ziduri negre.
Şi când te gândeşti cã o privire, un sunet, o mângâiere
ar dãrâma toate zidurile de tãcere dintre noi!
Ar desfereca ploaia albastrã
care ne-ar aduna pe toţi,
copiii pierduţi ai lumii,
sub aripã, ca o mamã iubitoare,
în fabuloasa Ţarã de Nicãieri.
Nu rãspunde nimeni?
Nu vã fierbe în vene rãsãritul?
Priviţi cum trec prin faţa voastrã,
îmbãtate de luminã,
marea cu pescãruşii de spumã,
munţii, cerul, copacii îndrãgostiţi!
Unde vã e mirarea?
Mã chinui sã trezesc în voi aripa privirii
şi-arcuşul inimii.
Cu adâncurile mele vã izvorãsc lumina,
cu-adâncurile mele vã regãsesc mereu,
dar voi tãceţi
şi faceţi clipa sã plângã
cu lacrimi amare de lut.
Tãcerea voastrã înalţã ziduri negre.
Şi când te gândeşti cã o privire, un sunet, o mângâiere
ar dãrâma toate zidurile de tãcere dintre noi!
Ar desfereca ploaia albastrã
care ne-ar aduna pe toţi,
copiii pierduţi ai lumii,
sub aripã, ca o mamã iubitoare,
în fabuloasa Ţarã de Nicãieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu