de aer
cu care pot să îmi învelesc poveștile
înainte de noapte bună
pot să stau de vorbă cu el
despre nedeslușitul glob de aur
unde ar dormii oamenii după ce obosesc
să viseze
pot să întind pământul cu verzile lui condamnări
la ploaie
lângă picioarele oricui pășește pe trupul
meu
și pot să împart limbile ceasului în părți de timp
de lună ori de stele
dacă întind mâna totul devine o închipuire
cu care semeni la chip tu
și nimic nu se întâmplă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu