Îmi dau seama că trebuie să continui scrisoarea.
Nu ai văzut semnul,cartea era la fel,nedeschisă.
Am deschis o eu,da...trebuie..nu i de ajuns,o să mai scriu și azi și măine poate,cine știe cănd ai să vezi tu semnul.
Nu,nu am să ți mai scriu despre mine,am devenit plictisitor,neinteresant,un singur lucru cred că mi a rămas,sănt la fel de imprevizibil.
Cănd...dacă ai să găsești semnul,contrazicemă,știi că îmi place asta și nu țin neapărat să am doar eu dreptate,dar aici am,știi și tu,de asta n ai să o faci.
Nu pot fi altfel,nu mă pot lăsa doborăt cu totul,doar noaptea..atunci cănd nu mai văd stelele,cănd nu te mai pot căuta acolo,printre ele și atunci îmi e rău,urlu,ca lupul.
Știi,lupul acela rănit,solitar,așteptănd cu ochii la marginile cerului să se ridice cortina.
Apropo,întotdeauna m au fascinat ochii tăi verzi,ca frunza stejarului în primăvară.
Îi simțeam de fiecare dată cum mă pătrund dincolo de mine.
Cred că e stupid să mă găndesc tot timpul la asta.
Știi vreun leac care să vindece astfel de simtome ?
În ultimul timp le am din ce în ce mai des.
Și atunci mi e rău și..urlu iar..
Fumez..fumez țigară de la țigară și scriu,mă ustură ochii,ar trebui să mi mai fac un ness,am răsturnat cana,noroc că era goală.
Prin fumul țigării văd ochii tăi verzi,cred că mi se face rău iar.
O să mă opresc,îți las iar un semn și cartea tot aici pe colțul mesei.
De data asta am pus semnul la altă pagină,cine știe,poate ai să l vezi...
Nu ai văzut semnul,cartea era la fel,nedeschisă.
Am deschis o eu,da...trebuie..nu i de ajuns,o să mai scriu și azi și măine poate,cine știe cănd ai să vezi tu semnul.
Nu,nu am să ți mai scriu despre mine,am devenit plictisitor,neinteresant,un singur lucru cred că mi a rămas,sănt la fel de imprevizibil.
Cănd...dacă ai să găsești semnul,contrazicemă,știi că îmi place asta și nu țin neapărat să am doar eu dreptate,dar aici am,știi și tu,de asta n ai să o faci.
Nu pot fi altfel,nu mă pot lăsa doborăt cu totul,doar noaptea..atunci cănd nu mai văd stelele,cănd nu te mai pot căuta acolo,printre ele și atunci îmi e rău,urlu,ca lupul.
Știi,lupul acela rănit,solitar,așteptănd cu ochii la marginile cerului să se ridice cortina.
Apropo,întotdeauna m au fascinat ochii tăi verzi,ca frunza stejarului în primăvară.
Îi simțeam de fiecare dată cum mă pătrund dincolo de mine.
Cred că e stupid să mă găndesc tot timpul la asta.
Știi vreun leac care să vindece astfel de simtome ?
În ultimul timp le am din ce în ce mai des.
Și atunci mi e rău și..urlu iar..
Fumez..fumez țigară de la țigară și scriu,mă ustură ochii,ar trebui să mi mai fac un ness,am răsturnat cana,noroc că era goală.
Prin fumul țigării văd ochii tăi verzi,cred că mi se face rău iar.
O să mă opresc,îți las iar un semn și cartea tot aici pe colțul mesei.
De data asta am pus semnul la altă pagină,cine știe,poate ai să l vezi...
(Nelu Cazan
10.06.2020
Țifești)
10.06.2020
Țifești)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu