O dimineață cu vrăbii clevetitoare mi se desfășoară covor de iarbă până se face câmp. Din el răsar arbori mai mici mai mari, anume aranjați, și-mi amintesc de familia căpitanului Von Trapp din Sunetul muzicii, în încercarea melodioasă de a-i înmuia sufletul.
O dimineață a coțofenelor, tot un salt și un zbor și o acrobație într-o inepuizabilă coțofeneală vocală.
Un pisoiaș făcând primele vocalize matinale pare a fi îngrozit de vacarm. Derutat complet, se tolănește lângă un fir de floare violacee, cu soarele pieziș și umbra unui trunchi punându-i preventiv ochelari.
Câțiva pași stradali se confundă cu tobele, tamburinele și castanietele sau pur și simplu căderea nucilor pe asfalt.
Bâzâitul gâzelor în formații diverse trezesc florile sălbatice. Unele, cu țepi, sunt mai neglijate, dar și pe acelea aterizează câteva musculițe curajoase.
Este o aglomerație neașteptată în aerul mustind de ozon. Rămân pentru o vreme suspendată în armonia teatrală a contemplării. Muzica aceasta mă lecuiește de orice aș putea să aud de natură umană.
Cântă un cuc dinspre pădure, orologiu instalat pentru o perioadă nedeterminată.
Îmi pare că și frunzișul se scutură de pijamale, punându-și ținuta de iunie.
Mărul, cireșul doinesc pe fluierul de vânt călduț.
Dintr-odată, zăngănit de porți, de ferestre, și două vecine gureșe care strivesc tot repertoriul în care mă adâncisem, ca într-o mare sală de spectacol în care eram unicul auditoriu.
O dimineață a coțofenelor, tot un salt și un zbor și o acrobație într-o inepuizabilă coțofeneală vocală.
Un pisoiaș făcând primele vocalize matinale pare a fi îngrozit de vacarm. Derutat complet, se tolănește lângă un fir de floare violacee, cu soarele pieziș și umbra unui trunchi punându-i preventiv ochelari.
Câțiva pași stradali se confundă cu tobele, tamburinele și castanietele sau pur și simplu căderea nucilor pe asfalt.
Bâzâitul gâzelor în formații diverse trezesc florile sălbatice. Unele, cu țepi, sunt mai neglijate, dar și pe acelea aterizează câteva musculițe curajoase.
Este o aglomerație neașteptată în aerul mustind de ozon. Rămân pentru o vreme suspendată în armonia teatrală a contemplării. Muzica aceasta mă lecuiește de orice aș putea să aud de natură umană.
Cântă un cuc dinspre pădure, orologiu instalat pentru o perioadă nedeterminată.
Îmi pare că și frunzișul se scutură de pijamale, punându-și ținuta de iunie.
Mărul, cireșul doinesc pe fluierul de vânt călduț.
Dintr-odată, zăngănit de porți, de ferestre, și două vecine gureșe care strivesc tot repertoriul în care mă adâncisem, ca într-o mare sală de spectacol în care eram unicul auditoriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu