Radu-Andrei Popa: așteptare

sub ploile astea crude
din inima ta răsare o lună
printre viețile aruncate la gunoi
unele se hotărăsc să revină și să spere
bați cu degetul în sticle
-îmi pare rău
am uitat de nopți-

când ceasul aspiră secundele
sub ochii tăi se rostogolesc râsete și sarcasm
undeva
ai lăsat o ancoră în suflet și totul cere apă
și lumi întregi îngropate în cuvinte
și încrederea aia dobândită în timp
ca un copil ascultând de părinți

sub caisele astea verzi
peroanele par lungi și vechi
și totul îți caută privirea
sau glumele
sau imaginea aia cu părul lăsat în vânt
un tren îți șuieră numele
peste șine
un bagaj de vise caută iubirea

și în toate drumurile aruncate sub umbrelă
din tine ies tunete și chemări
în simpla asta liniște
pe sticlă se conturează cuvinte albe
-ai așteptat destul
zboară-