Vasile Ionac: Viețare

Mi s-a dus venirea, dus,
Cu o viață mai în sus
Și-au rămas nădejdile
Să-mi încâte serile.

Și-a venit, dar n-a sosit
Vremea vremii de iubit,
În căruțele cu flori
Doldora de sărbători.

De-a veni, de n-a veni,
Doamna,-n felul meu de-a fi,
Eu m-oi cocori să zbor
Până-n somnul viselor.

Nu e drept tot ce vedem,
Nu-i nici faptă ce putem
Și ne piere urma-n pași
Precum zeru-n gând la caș.

Cu o viață mai dinjos,
Pe un rât verde, frumos,
Plânge parc-o miorea
Că n-am avut turma mea.

(28 cireșar 2020, Căpâlna)