Cadar Katalin: ***

                                                                    

amiezile în care noi
făceam dragoste pe covor,
nebunește,
cu perdeaua netrasă
și afară ploua
a nepăsare.

s-au transformat în amintiri
coapte
(ca cireșele amare)
ce au rămas printre dinții timpului,
cu sâmburele adevărului
aruncat
departe de lumină…

nu ne mai recunoaștem
vina
și sub umbra neiertării,
uitarea –
o scobitoare ascuțită
din așchia unui necuvănt.

(Așchia/9.Iulie.2020)