‎Elena Mititelu‎ : Îți văd chipul

(elidă)

În oglinda verde-albastră prinsă-n rama dintre maluri:
Îți văd chipul peste care apa lin se juca-n valuri.

Printre plopii ce scriu cerul cu bănuții în refrene:
Îți văd chipul ars de doruri în a frunzelor desene.

Și-n miresmele de vară ce deschid petala-n soare,
Îți văd chipul ce se-ascunde în a florilor splendoare.

Peste tot de-i deal sau vale, de e zi sau de e noapte:
Îți văd chipul tău, iubite, ce mă cheamă cu dulci șoapte.