Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Camelia Bot prezintă grupul Zbor spre înălțimi

Dragi prieteni,
În ideea de a promova creația literară, în versuri sau în proză, de a marca tabla de valori a iubitorilor de frumos, am creat acest grup.
Pentru ca acesta să iasă în evidență prin artă și calitate , vă lansez invitația de a-i da un plus de valoare prin participarea dumneavoastră aici, cu diverse lucrări care să-l claseze printre cele mai selecte grupuri, ținând cont că este destinat tuturor vârstelor, oferind posibilitatea de afirmare celor care iubesc literatura.
Așadar, împreună să-i dăm forță grupului și să-i fim o bună rampă de lansare!
Vă îmbrățișez, cu mare drag, și vă respect pt tot ceea ce sunteți!
(Camelia Bot) 

Administratori şi moderatori 8

pictogramă ecuson
Administrator

 
pictogramă ecuson
Administrator


pictogramă ecuson
Moderator


pictogramă ecuson
Moderator

pictogramă ecuson
Moderator

Texte premiate:

Locul I -
Nu mă zidi,..
autor: Gh.Ungureanu
Pune Doamne viața să mă prindă
Cu anii mei traiți cândva din plin,
Incătușați în chipul din oglindă,
Umbrit acum de serile ce vin.
Chiar dacă-n colțuri viața i-a ciobit
Lovindu-i cu-ndoieli și ne-mpliniri,
Ii recunosc, căci știu cum i-am trăit
Si cum i-am destrămat prin amintiri.
M-arată azi oglinda mult prea nins
Fără sclipiri în ochii mei căprui,
Cum sufletul din mine s-a desprins
Plecând inspre oglinda nimănui.
Nu mă zidi-ntre cioburi din oglindă
în mine-s încă pajiștile verzi,
Iar mâinile maiștiu ca să cuprindă
Aceste clipe-n care tu mă pierzi.
Redă-mă astăzi celui care-am fost
Doar zâmbet și culoare în oglinda,
Și nu păstra-ntr-o ramă fără rost
Un pelerin ce grijile-și colinda.

Privesc in oglinda
autor: Fanuta
Mă uit in oglindă și gândesc in trecut,
Să-i fiu vieții dătoare, cu-n oarecare tribut?
Mă-ntreb de-am făcut prea mult sau putin,
Pe drumul croit, ce-a ținut de destin !
Văd anii ce s-au dus ca o boare de vânt,
Si-un trup obosit si parul tot mai cărunt,
Se vede apusul si vietii i-as cere ceva..
Copil sa mai fiu si-n loc timpul sa stea.
Să mă joc si să cânt, să mă rog, să primesc,
Să stiu să astept, să regret când gresesc,
Să mă bucur si să inalț zmeii in vânt,
Din toate să-mi fac Rai, aici pe pământ.
Cu iubire să scriu povesti ce-am trăit,
Despre oameni si locuri si-un frumos răsărit,
Si când in oglindă din nou voi privi,
Plăcuța să-mi fie amintirea de-a fi,
Un om printre oameni ca si muritor,
Si vițtii trăite, să nu-i fiu dator!

Locul II -

Ana Văcărașu
Te uiți atent la ea, și-un ochi interior
începe-a răscoli în tine, persistent,
te trage-ades de mânecă, stăruitor,
să nu rămâi la conștiință repetent.
Parcă i-ar crește-oglinzii și un deget,
pe care-l mișcă-n semn de-avertizare,
și-o voce-ți spune să privești în cuget,
să nu te obsedeze doar ridurile tale.
Ce-i în oglindă se schimbă ne-ncetat,
de la un an la altul, de la o zi la alta,
însă tu ești ființa ce nu s-a reflectat,
decât în gândul ce-ai însoțit cu fapta.

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10