Dan Casuneanu:***

amorțit și lipsit de contur
intru în apa călâie
fac pluta apoi mă las scufundat
dau de pietre
mă grăbesc să ies la suprafață
sunt atent la ce se cere și ce nu se cere
la fiecare mișcare
în aer miroase a gaze de eșapament
mă intersectez cu tine
tu, care nu înoți niciodată singur
tu, care nu rămâi surprins niciodată puțin
valul trece peste noi, intempestiv
ne aruncă în larg
înot cât mă țin puterile
mă scot la liman
printre sălcii și plopi
nisipul e împânzit de chiștoace
de măști aruncate la întâmplare
și de urme de pești
tu lucrezi în bucătărie
e lipsit de sens să te expui soarelui
întinzi lutul cu mistria de inox
pe peretele dinpre nord
așezi faianța desprinsă de la traficul greu
o dupăcești cu pumnul strâns
insiști până o aduci la același nivel
din când în când te oprești
nu vrei să faci risipă de material
cureți canciocul cu mistria de inox
amesteci chitul pentru rosturi
îți scoți masca de pe față
privești flăcările albăstrui de pe aragaz
învârți în dulceața pentru pui
lași apa să curgă pe țevi alături de clor
înoți înoți înoți până la izvor
te întorci însuflețit umpli toate golurile
cu șpaclul, târziu
le dai luciu cu peria de câlți