Eduard Bucium: Clipă de dor

Nu e vreme de plâns, nu e timp pentru strâns
Lacrimi grele în cupe de lut
E o clipă de dor, e deschis un zăvor
La o poartă spre sfântul sărut

N-am să-ţi cer ce nu ai, chei de uşi înspre rai,
Mi-e de-ajuns doar, în loc de răspuns,
Semn din gene să-mi faci când sfioasă-ai să taci,
Că mă placi şi-mi vei fi la apus

Nu am cum să pretind, după clipa de-alint,
Să-mi rămâi credincioasă un veac
Nu-s viori fără dans, fără timp nu e ceas,
Făr'de răni şi dureri nu e leac

Nu e drept, cât eşti vie, să-mpletesc colivie,
Arestat, sufletu-ţi să păstrez
Nu e tril fără zbor, nu sunt ploi fără nor,
Nu există altar fără crez

Deci nu-ţi cer, pe pământ să rosteşti jurământ
Numai eu fructul tău să culeg
Doar o viaţă de om, fluture, poate pom,
Tu să-mi fii, viaţa eu să-nţeleg...
(11 august 2020)