În cer plâng norii grei, suspină frunza-n soare
Și doare clipa-n ani. O, viață, știi tu, oare?
Că vine iarna grea, un timp cu mov ce ninge
Și-un râu ne cheamă-n gând cu runa scrisă-n sânge -
Sosesc și aștrii-n cer cu albe flori de nuferi,
Lumina e în noi, iar tu acolo suferi...
De ce mă cerți că plec așa târziu în noapte?
De azi nu te mai cânt prin dans din caste șoapte!
Și timpul a trecut, un mov prin trista soartă -
Vin zile de ascet și crește-n spini o poartă,
Se-ntoarce moartea-n vis și elfi întruna strigă,
Iar trupu-mi bea pelin, amurgul îmi e virgă.
Un vânt de la apus aduce ora zero,
Catren final în vers aprins de tine, Nero!
Și-al vremii zâmbet trist ne cântă cupa moartă,
Pământul ce-am trecut - blestem de crudă soartă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu